Naționalismul şi Hristosul universal. Limitarea lui Hristos ca o cădere în întuneric.

d8448-dsc04166Naționalismul şi Hristosul universal. Limitarea lui Hristos ca o cădere în întuneric. Neprimirea mănăstirii noastre din pricina naționalismului. Manifestarea conştientizării „întregului Adam” în viața monastică. Universalismul creștin și cel necreştin. Duhul vieții, iară nu disciplina: „neorânduiala” nu este atât de importantă. Conştiința lui Hristos ca temeiul structurii. Rugăciunea curată răpeşte mintea de la cele neînsemnate. Nevoința exterioară – este prea puțin.

Cel ce a văzut Lumina Nezidită, şi în această Lumină a cunoscut pe Hristos Dumnezeu, nu va mai putea niciodată să nege cunoaşterea că Hristos este Dumnezeul cel adevărat, Ziditorul acestei lumi. Dacă El este Ziditorul acestei lumi, „prin Carele toate s’au făcut,” atunci cum coboară gândirea noastră despre Hristos până la ideea naţionalismului, locul naşterii, vremea, epoca ş.a.m.d.? Toate veacurile au fost făcute de El. Cine a citit scrierile părintelui nostru Siluan, va şti că Hristos i s’a arătat. Căci în conştiinţa lui întotdeauna se cuprindea întreaga omenire: el nu putea mărgini pe Hristos, nu putea să-L facă nici american, nici asiatic, nici european, nici african. Întreaga lume, întregul cosmos – iată suflul Lui, mintea Lui cea ziditoare. Rugăciunea mea este pentru ca vouă tuturor celor cari aţi venit aci, să vi se descopere această viziune a lui Hristos. Şi atunci vor înceta toate patimile meschine, atunci fiecare dintre voi, în duhul său, va purta întreaga omenire, ca şi părintele nostru Siluan: întâlnindu-se cu păcatul, în orice împrejurare el se ruga pentru mântuirea lumii întregi. Şi noi trăim pe Hristos ca Dumnezeu Ziditorul şi ca Dumnezeu Mântuitorul Lumii. Am venit să vă vorbesc astăzi despre structura mănăstirii noastre. În toate încerc să am ca temei pe fericitul Stareţ Siluan, marele theolog. După vederea lui Hristos, lui i s’a dat rugăciunea pentru lumea întreagă ca însuşi pentru sine. Noi, cei zdrobiţi şi reduşi la zero printr’o conştiinţă individualistă, nu putem să înţelegem aceasta: noi ne luptăm pentru lucruri neînsemnate. Dar trebuie să dobândim pe Hristos-Dumnezeu, Care este una cu Tatăl, Care singur ne duce la Tatăl, şi altă cale nu este, fără numai printr’Însul şi într’Însul.” Deşi vorbesc pe ruseşte – pentru că îmi este mai uşor, şi mintea mea nu se poticneşte în căutarea cuvintelor – în orice caz, trebuie făcută o traducere. Greutatea mănăstirii noastre constă în faptul că noi vrem să păstrăm o viziune atotcuprinzătoare, „cosmică.” Şi pe ce limbă am putea vorbi despre aceasta?!

Vorbind mai grosolan, eu acum nu cunosc un Hristos nici grec, nici rus, nici englez, nici arab, „nici…, nici…, nici…” Hristos pentru mine înseamnă toate – fiinţare şi cosmică, şi mai presus de cosmos. Înaintea morţii mele, cu stăruinţă vă rog: Părăsiți toate cele neînsemnate, întoarceți-vă mintea numai către acest Hristos, și atunci mănăstirea va fi ceea ce voim să o vedem a fi: loc şi şcoală pentru mântuirea vecinică, unde ne învăţăm a fi asemenea Lui. Sfânta Scriptură adesea vorbeşte despre faptul că Domnul a murit pentru lumea întreagă, pentru păcatele lumii întregi. Iară când noi adăogim o mărginire acestui Hristos, atuncea pierdem absolut tot, şi cădem în întuneric. Începe întunericul urii între naţionalități, vrajba între păturile sociale ş.a.m.d.

(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovnicești, vol. 1, Cuvântarea a 4 -a: „Despre structura mănăstirii”)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s